Sid Meier’s Civilization V Review

Contrar înţelepciunii populare, în Civilization V banii chiar aduc fericirea: poţi cumpăra clădiri, armată, hexagoane sau prietenia diverselor naţii. Diverse clădiri oferă bonusuri din acest punct de vedere, la fel şi unele tehnologii, politici, comerţul, minele de aur şi argint, plus aurul stors de la un adversar care te imploră să faci pace cu el. Pe de altă parte, nici măcar miliardele în aur nu pot cumpăra Utopia Project pentru victoria culturală sau părţile navei spaţiale necesare pentru victoria tehnologică, aşa că tot trebuie să munceşti pentru a-ţi câştiga locul în analele istoriei fanteziste.

Dacă te simţi mare şi tare, poti trece la atacul vecinilor, indiferent dacă e vorba de naţiuni mari sau oraşe-stat. Totuşi, atenţie aici, pentru că o expansiune foarte mare va face AI-ul extrem de suspicios. Aproape nimeni nu mai vrea să colaboreze cu tine pe niciun plan, ba chiar o naţiune mare te poate lua la ochi pentru că ai atacat vreun stătuleţ pe care îl avea sub aripa-i protectoare. Controlul, armat sau diplomatic, este însă esenţial dacă vrei să fii votat la Naţiunile Unite, organism modern creat special pentru victoria diplomatică unde toate entităţile de pe hartă au drept de vot.

Odată cucerit un oraş, poţi alege dintre următoarele opţiuni:
– anexarea, deci şi controlul direct asupra tuturor construcţiilor. Dezavantajul poate veni din nemulţumirea totală a populaţiei imperiului, ceea ce te afectează economic şi militar;
– vasalitatea (puppet), adică nu controlezi construcţiile, dar primeşti toate resursele din acel teritoriu şi îl poţi îmbunătăţi cum vrei. Anexarea se poate realiza în orice moment, dacă toate condiţiile se arată propice;
– distrugerea completă, o metodă rapidă de a reduce nemulţumirile din imperiu, în caz că ai anexat acel oraş înainte. Altfel, oraşele merg păstrate, pentru ca oferă venituri serioase.