Sid Meier’s Civilization V Review

La un joc de o asemenea complexitate, era imposibil să nu apară şi probleme. Majoritatea sunt un fel de muşte, te sâcâie, dar nu-ţi fac rău cu adevărat şi la un moment dat abia dacă le mai remarci, dar trebuie scoase în evidenţă. Unele butoane (next turn, accesul în oraşe) nu funcţionează de fiecare dată, filmul introductiv se blochează in diverse stadii pe DirectX 10 şi 11; unităţile ranged uită uneori că pot trage de la o distanţă sigură şi se comportă ca unele de melee.

Diplomaţia este însă cea mai problematică: înţelegerile economice sunt de obicei în dezavantajul jucătorului uman (iei o resursă ca să dai altele şase într-un pact comercial), iar AI-ul suferă de răzgândiri suspecte. Dacă îi propui ceva şi te refuză categoric, există şanse mari ca tura următoare să vină la tine cu exact aceeaşi idee şi să o accepte. Alianţele funcţionează şi nu prea, n-am văzut prea des ca un aliat chiar să se implice cu trupe în vreun conflict, doar apăreau mesaje de ameninţare. Trupele mai uită să se mişte pe hartă sau îşi pierd punctele de deplasare fără să le fi folosit.
O parte enervantă (nu neapărat un bug) este controlarea manuală a muncitorilor, care ajung destul de numeroşi în stadiile avansate ale jocului. Şi aşa e foarte posibil să uiţi cine ce făcea şi unde şi să-i pui să reia acţiunea, pierzănd ture importante cu o banală cale ferată (drumurile de orice fel măresc viteza de deplasare a trupelor).

Partea de multiplayer „beneficiază” şi ea cam de aceleaşi probleme, dar din fericire lipseşte lag-ul. Sesiunile de joc se desfăşoară doar în LAN sau online (au dispărut e-mail-ul şi hotseat-ul), cu posibilitatea de a limita durata unei ture. Chiar şi aşa, astfel de meciuri sunt foarte lungi şi e de preferat să ştii cu cine joci pentru a nu te trezi lăsat de izbelişte în mijlocul jocului.